AVIZ
referitor la proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.121/2014 privind eficiența energetică
Analizând proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.121/2014 privind eficiența energetică, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.405/20.10.2020 și înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr.D1139 din 20.10.2020
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,
Avizează negativ proiectul de ordonanță de urgență, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de ordonanță de urgență are ca obiect modificarea și completarea Legii nr.121/2014 privind eficiența energetică, cu modificările și completările ulterioare, în vederea asigurării unui cadru legislativ coerent în domeniul eficienței energetice și îndeplinirii de către România a obligațiilor ce decurg din calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene.
2. Precizăm că prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
3. Semnalăm că situația extraordinară în baza căreia se promovează prezentul proiect în regim de urgență nu este motivată într-o manieră expresă și neechivocă în Nota de fundamentare și în preambulul proiectului.
În preambul, nu se arată în ce constă situația juridică a Ministerului, care determină remedierea, precum și soluția identificată în vederea remedierii și nici nu se prezintă detaliat și clar motivele care fac necesară reglementarea la nivel primar a atribuțiilor Direcției Eficiență Energetică. Referitor la acest aspect, menționăm că o asemenea reglementare se realizează prin Hotărârea Guvenului privind înființarea, organizarea și funcționarea ministerului respectiv.
Totodată, documentul de motivare nu evidențiază consecința negativă a unei eventuale nerespectări de către România a termenului de notificare pe care îl prevede. Astfel, ar fi fost necesar ca textul să facă referire la riscul declanșării procedurii de infringement ca urmare a nerespectării acestui termen și, totodată, să învedereze legătura dintre necesitatea elaborării prezentului proiect și transpunerea Directivelor despre care se face vorbire în text.
4. Semnalăm că înființarea Direcției Eficiență Energetică în cadrul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, cu atribuțiile prevăzute în cadrul proiectului, în special de participare la elaborarea politicilor și legislației primare în domeniul eficienței energetice o face să apară ca o structură ruptă practic de minister.
Totodată, proiectul reglementează o sursă pentru alimentarea fondului specializat pentru investiții în eficiență energetică, aflat la dispoziția Ministerului, sursă pe care o constituie sancțiunile aplicate de către personalul împuternicit “de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri“. În acest fel, se asigură Ministerului un venit suplimentar prin derogare de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce este cel puțin discutabil.
5. Sub aspectul respectării normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reținem următoarele:
a) la partea dispozitivă a articolului unic – care ar fi trebuit să fie numerotat ca fiind art.I, având în vedere că proiectul este alcătuit din trei articole, precizăm faptul că, în ceea ce privește categoria juridică ”lege”, aceasta - conform normelor constituționale și principiilor de drept - nu poate fi aprobată/respinsă prin ”lege”, astfel încât sintagmei ”..., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.160/2016” figurează în mod eronat în text. Menționăm că Legea nr.160/2016 este una din legile prin care Legea nr.121/2014 a fost modificată și completată;
b) la pct.17, textul propus pentru art.18 alin.(3) nu poate fi structurat în trei litere, fără o parte introductivă comună. Așadar, soluția preconizată la acest punct nu răspunde exigențelor tehnicii legislative.
Totodată, prin referirea la „data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”, norma propusă la lit.a) nu se poate integra în dispozițiile actului normativ de bază, deoarece în conținutul unei legi nu poate fi introdusă o dispoziție referitoare la intrarea în vigoare a unei ordonanțe de urgență;
c) având în vedere că prin proiect nu se instituie o soluție legislativă derogatorie de la dispozițiile art.4 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și nici nu se stabilește un termen mai scurt decât termenul general de intrare în vigoare a dispozițiilor referitoare la contravenții, prevăzut de aceleași dispoziții, art.III este superfluu.
6. Referitor la fondul reglementării preconizate, formulăm următoarele observații:
a) la pct.1, referitor la textul propus pentru art.3 alin.(1), menționăm că textul, prin utilizarea sintagmei “structură pentru eficiență energetică“, este defectuos redactat, atât ca formulare în sine, dar și având în vedere că ulterior, în cadrul aceluiași text, se precizează că această structură are atribuții în domeniul eficienței energetice, ceea ce face ca exprimarea să fie tautologică.
Normele propuse pentru alin.(2) lit.(g) și alin.(3) sunt lipsite de claritate, putând genera confuzie în aplicare, întrucât nu identifică exact regulamentele Comisiei Europene avute în vedere în cuprinsul textelor propuse.
La alin.(4), sintagma “din aplicarea cadrului sancționator“ este atât improprie stilului normativ, cât și imprecisă. O formulare adecvată a textului ar fi putut fi: “din aplicarea sancțiunilor prevăzute la Capitolul IX - Sancțiuni“.
Totodată, prin referirea la contribuțiile procentuale ale titularilor de licențe în cazul derulării unor proiecte comune, textul este lipsit de claritate și precizie, neînțelegându-se cum se stabilesc aceste contribuții, la ce se aplică cote procentuale și care sunt respectivele cote procentuale.
La alin.(5), semnalăm că partea finală a textului “sunt destinate îndeplinirii următoarelor obiective, prin următoarele activități …“ este atât repetitivă ca exprimare, cât și duală prin referirea atât la obiective, cât și la activități. Astfel, trebuia prevăzut cu claritate că enumerările de la lit.a)-e) sunt fie obiective, fie activități.
În plus, expresia “cheltuieli curente“, cu care debutează textul propus pentru lit.e) face ca norma să nu se încadreze în niciuna din cele două categorii.
La alin.(7), nu este clar ce sunt managerii energetici pentru industrie, respectiv cei pentru localități și ce atribuții specifice au. Totodată, prevederea potrivit căreia suportul logistic în vederea atestării este asigurat de Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie- Bușteni apare ca excesivă.
La alin.(9), ar fi fost de analizat dacă era cazul ca pentru eliberarea de duplicate să se perceapă tarife.
Textul propus pentru alin.(14) are caracter tranzitoriu și face deja obiectul art.II, astfel încât este plasat în mod greșit aici;
b) la pct.3, referitor la textul propus pentru art.8 alin.(41), semnalăm că sintagma ,,progresele sunt nesatisfăcătoare” conține o contradicție în termeni. Eventual ar fi putut fi folosită sintagma ,,nu se înregistrează progrese în legătură cu sporirea eficienței energetice”;
c) la pct.6 referitor la textul propus pentru art.8 alin.(81), pentru uziarea expresiei consacrate legal, dar și pentru mai multă precizie, ar fi trebuit ca, în locul expresiei “conturul energetic“, să fie folosită sintagma “conturul de consum energetic“;
d) la pct.7, textul propus pentru art.9 alin.(1) lit.c) este lipsit de claritate. Astfel, ipoteza numirii unui manager energetic trebuia delimitată de ipoteza încheierii unui contract prin conjuncția “sau”, nu printr-o virgulă. Totodată, din aceleași considerente, ar fi fost necesar ca, în locul sintagmei “sau persoană juridică“, să fie folosită sintagma “sau cu o persoană juridică“.
La alin.(11), pentru o redactare unitară cu textul propus, la pct.7, pentru art.9 alin.(1) lit.c) care folosește sintagma “persoană juridică prestatoare de servicii energetice“, dar și pentru a conferi claritate exprimării, ar fi trebuit să se uziteze aceeași terminologie, mai cu seamă că și art.9 alin.(21) lit.b) folosește sintagma sus-menționată;
e) la pct.10 referitor la textul propus pentru art.13 alin.(1), ar fi trebuit să se menționeze în ce constă motivarea consumatorilor, ceea ce i-ar fi asigurat acestuia mai multă precizie;
f) la pct.11, pentru precizia normei preconizate la art.16 alin.(1), ar fi fost necesar să se expliciteze termenul “relevanți“ din cadrul sintagmei “actorilor relevanți de pe piață“.
La alin.(2), textul nu este clar în privința modalității în care se realizează informarea instituțiilor financiar bancare, motiv pentru care acesta trebuia să fie mai detaliat;
g) la pct.12 referitor la textul propus pentru alin.(2) lit.c), semnalăm că expresia “tratarea reclamațiilor“ este improprie terminologiei juridice;
h) la pct.14, semnalăm că norma propusă pentru art.18 alin.(1) lit.s), care stabilește drept contravenție nerespectarea dispozițiilor art.81, de către furnizorii de carburanți nu este corelată cu dispozițiile art.81 astfel cum este propus la pct.6, care instituie respectiva obligație numai în sarcina operatorilor licențiați ai sistemelor de distribuție energie electrică și gaze naturale. Pe de altă parte, întrucât art.81 nu are ca obiect stabilirea unor cerințe, ci instituirea unei obligații, textul ar fi trebuit să rețină acest aspect;
i) la pct.17, semnalăm că, pentru rigoarea reglementării, norma propusă pentru art.18 alin.(3) actuala lit.a) trebuia să prevadă că personalul competent să constate contravențiile și aplicarea sancțiunilor este împuternicit prin ordin al ministrului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, și nu prin procedura stabilită prin ordin al respectivului ministru.
Ținând seama de soluțiile legislative preconizate, precum și de practica legislativă în domeniu, menționăm că textul ar fi trebuit să prevadă, în mod expres, că modelul procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se stabilește prin ordin al ministrului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, și nu să se refere la procedura stabilită prin ordin.
De altfel, adoptarea procedurilor la nivelul entităților publice nu prezintă legătură tematică cu domeniul reglementării contravențiilor, ci reprezintă o componentă a controlului intern/managerial, reglementat prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
p. PREŞEDINTE,
Toni GREBLĂ
Bucureşti
Nr.1082/22.10.2020